Ceea ce s-a intamplat cu Raluca, fata aceea de 31 de ani care uitase de viata si a murit de atata munca, este un lucru ce nu ar fi trebuit sa declanseze altceva decat o ancheta a Ministerului Muncii. Raurile de cerneala care au curs insa in media, spam-ul necontenit pe email si dorinta fiecaruia de a comenta a aratat de fapt o Romanie a demagogiei si minciunii. Nimeni nu ar recunoaste cat de mult munceste si de ce munceste. Ca esti salariat la o mare firma de telecomunicatii care iti pretinde ca in afara celor 8 ore sa te loghezi cu aproape o ora inainte si sa te deloghezi o ora dupa pentru a citi sutele de proceduri si emailuri sau ca esti un novice ale PR-ului mereu ceva te face sa nu renunti la a munci atat de mult.

Ceea ce i s-a intamplat Ralucai este o derivata directa a alegerii personale pe care aceasta fata a facut-o. Precum in Faust (chiar… cati au citit FAUST? – macar varianta scurta?) Diavolul si-a varat coada si a spus… uite bogatie si faima… da-mi viata ta. O generatie intreaga insa este talharita de viata de catre acest modus vivendi actual. Parintii nostri au avut primul TV la 40 de ani, noi toti ne dorim echipamente de lux inca de la 20… Vrem TV LCD sau HDTV, vrem mobile 4G daca ar exista, localurile scumpe sunt ocupate de tineri pana in 35 de ani. Haideti sa vedem de ce se intampla insa asta. Biserica ar spune ca este suicid. Si oarecum asta este. Ne vindem usor falsilor profeti si uitam sa mai zambim la soare… neonul este mai simplu…de stins.

Romania post revolutionara beneficiaza acum de o forta de munca crescuta in perioada cea mai neagra …anii 80-90. Tinerii nu mai suporta viata de acasa, vor sa uite trecutul de care le este rusine si, daca nu reusesc sa plece afara, o fac aici. Frustrarile alimentate de doua regimuri economice jalnice (pe de-o parte cel comunist pre 89, pe de alta parte intreaga guvernare post decembrista care a dus Romania in 99 in pragul unei saracii fara precedent) ii fac pe acestia sa doreasca sa sara cate 2-3 trepte in evoltia fireasca. Dacia, Arctic, Napoca sunt marci pe care multi le declina, desi sunt OK din multe puncte de vedere, in favoarea Volkswagen, Indesit, Parmalat, dar acest lucru costa. generatia mea nu mai stie valoarea banului, din liceu inca toti se viseaza manageri, iar fetele poate pun mana pe un Columbeanu. De asemenea sexul se vinde ieftin pe tarabe, am colege care se culca cu mari patroni si prin aceasta au ajuns sus… Frustrarile unei intregi generatii sunt retinute si folosite cu grija de catre managerii unui sistem capitalist salbatic… Tinerilor li se spune ca pot ajunge in 2-3 ani parteneri iar asta ii face sa nu mai vada altceva decat 12 ore pe zi de munca. RAHAT!

O alta problema este a afluxului de tineri catre Bucuresti/Timisoara/Cluj. Din cauza unei politici idioate de dezvoltare economica toate marile firme care ofera niste salarii mai acatarii s-au grupat in jurul Bucurestiului si a celorlalate doua capitale regionale: Cluj si Timisoara. Multi nici nu mai vor sa auda de locul de nastere, dau buluc la bogatie (dreptul lor!), se calca pe picioare, pupa pe cine pot si unde pot, dau din coate si muncesc de rup pentru ca …sunt alti zeci care asteapta la poarta fiecarei mari corporatii. Este dreptul lor sa aiba o viata buna, dar modul lor de a lupta este groaznic… Mirajul marilor orase cu magazine stralucitoare (multi zic ca vor sa vada piese la teatru, dar in 5 ani au mers doar o data la teatru si asta pentru ca era cafeneaua deschisa la parter), cu tzoale de un prozaic gust, dar clar stralucitoare, viata masinilor second hand care nu conteaza ca este EURO1.5, dar este o marca straina, tzoalele luate dintr-un Kenvelo turcesc, dar in rate pe 3 luni (pe tricou scria frumos ceva legat de tinerete). Alegerea facuta de ei ii adanceste in lupta pentru apartamente cat mai centrale, vor ca lumea sa stie ca ei s-au ajuns, dar totul peste noapte. La 25 de ani cu un salariu de 4000 net in mana ti se pare ca tot globul pamantesc este al tau, nu mai crezi ca exista limite. Socializarea se face in team buildinguri de prost gust unde jumatate din timp ti se face o conferinta in care esti indoctrinat ca smantana ta falsa este mult mai naturala ca cea falsa de la Danone (sau alta firma), eventual ti se aduce un mare vanzator care iti explica cum a aavut el un vis cand era descult in parc (nicio legatura cu filmul) si acum are trei Porsche si 4 amante…

Este vina lor? Nu ii degrevez total de vina, dar vina majora apartine clasei de politicieni de doi bani, de patroni care exploateaza cat mai mult aceste dorinte uneori firesti… Stau de multe ori chiar eu sa ma intreb ce ma impiedica sa iau un HDTV de 1 metru latime si poate doar educatia de acasa ma face sa mai astept macar 10 ani. Dar toata generatia aceasta actuala de tineri corporatisti este generatia cheia de gat… Pe ei nimeni nu i-a invatat ce inseamna bunul simt, simtul realitatii, ce inseamna sa iti stii locul … nu de altceva dar si parintii lor au fost cu cheia de gat… Iar bunul simt izvoraste rareori din profunzimea eu-lui fara a fi macar un pic cultivat.

O alta problema actuala este legata direct de job-uri. Exista prezumtia ca anumite joburi aduc mai multi bani si altele nu. Ca sa fiu corect inteles… Intr-o firma de telecomunicatii inginerul de operare a retelei este platit de trei ori mai putin ca vanzatori de servicii, acestia din urma avand in gura si sintagma” noi va platim salariile”. Gresit… Daca nu ar exista primul al doilea si-ar cauta job in continuare. Dar aceasta panta abrupta intre anumite joburi chiar in cadrul aceleiasi firma creeaza din nou pentru tanarul in formare o piatra d eincercare, iar avantul dupa comisioane produce decalaje majore intre colegi, se ajunge de multe ori la stricarea unor prietenii si/sau relatii sociale in numele Zeului Ban, Zeului Faima…

Alegerea este a fiecaruia… Dar este cu adevarat o alegere???? De la un salariu de 1200 de euro poti maine sa ajungi direct la unul de 300? Mai ales cand ai o viata la inceput si vrei din prima casa, masina si copilul la Scoala Americana. Sistemul educational in ultimii 20 de ani s-a sprijinit in mod constant pe reclamele din media, pe emisiunile de kkt, pe stirilie cele mai incitante despre oameni parveniti, pe telefonia mobila, pe Internetul liber din casa sau, mai rau, din net-cafe-uri. Moartea unui om de surmenaj ar trebui sa aduca automat responsabilitatea apropiatilor, a parintilor, a firmei unde a lucrat, a doctorilor care au urmarit-o. Niciunul criminal, dar toti mici unelte ale acestuia.

Si inca ceva: rusine celor care au dat voie mailurilor ei sa fie expuse public, rusine fiecarei televiziuni care a facut rating din aceasta, rusine fiecarui ziar care nu a purtat sau nu va purta macar de 1 Mai o cocarda neagra in semn de doliu si respect fata de o victima a lor.