Gata! Nu vreau sa scriu mai multe decat am a spune decent! Pentru ca deja bateam campii in partea 2. Ce va intereseaza pe voi cat de cretini sunt oamenii? Pe de alta parte aici am de spus cate ceva si impotriva idioteniei, prostiei, lipsei de “savoir faire”. Nu se cheama Turism cu BogdanRa.ro, ci ATITUDINE… Care va sa zica, fara sa spun ceea ce spune Teveul motanului Felix (care oricum a venit cu ideea asta dupa mine, dar greu de demonstrat), la lupta, tovarasi…

A treia zi ne-a rezervat Olimpul. Trecand peste faptul ca in autocar de data asta am avut niste elevi mai mari de liceu, cu 2-3 pustoaice in calduri si 2-3 masculi macho care erau convinsi de faptul ca ei au nevoie de bronz si nu de calatorii pe munti. Drept pentru care vizita noastra in orasul Litochoro, de exemplu, s-a redus la o ora, desi acel orasel vi-l recomand si ca loc de stationare pentru 1-2 zile… am plecat insa la ora 9.00 catre Cetatea zeilor, noi, normal, fiind niste bieti muritori vom avea o priveliste numai de la 975 de metri… Varful cel mai inalt este de 2900+ m, iar traseul pana acolo se face cu 3 mari poasuri/adaposturi, ultima bucata facndu-s numai pe jos sau cu magarusi. Iti trebuie insa o doza de curaj si nebunie sa il superi pe Zeus, drept pentru care dupa un pauza si o poza de 45 de minute am luat-o inapoi catre Litochoro. Orasul tipic meditareean, cu strazi ingute si inclinate, cu cladiri viu colorate si cu zeci de localnici si turisti care stau si freaca un sambure de maslina intr-un pahar demult cu Ouzo pe o terasa din centru teinvita parca la o rupere de tumultuoasa lume de afara. In Centru o biserica, 2-3 banci, un magazin germanos si multe, multe terase. Magazine pline de carnuri de animal sau de peste, pline cu Ouzo, pline cu cafea, masline si fructe in cele mai originale aranjamente. Lumea baiguie cate o eneglezeasca sau o germana timida, dar te intelegi, oamenii foarte primitori, totul la ei este insotit de cate o “proba” sau de catre un “gift – cadou”, nimic nu se lasa fara paracalo sau efharisto (cu placere sau multumesc), iar zambetele lor te indeamna clar sa mai vii. Orasul este foarte frumos si prin multitudinea de culori afisate, lipsa zgomotelor agresive, totul se intampla intr-o eternitate, de ce sa ne grabim? Doar romanii si ghidul lor se grabeau, obtinem aici o ora in loc de cele 45 de minute cerute cu insistenta de cei 3 taurasi si cele 3 cuconite de 18 ani care vazusera aici doar o piata de legume si cucerim strada dupa strada. Intram chiar intr-un mic magazinel si cerem Ouzo… Nu vazusem sticlele preambalate, iar acest lucru a fost ca un semn pentru proprietar sa ne puna… Ola ola… Ouzo…da… si se duce undeva in spate. In fata noastra mai multe butoaie transparente pline cu fructe diverse care stateau intr-un fel de gelatina…imaginati-va o dulceata in care fructele taiate sau nu (de exemplu portocale intregi, dar marimea unui degetar) plutesc si te imbie sa le gusti. Tot asa pe rafturi sticle de diferite forme pline cu dulceata. Ni se aduce un pahar si ni se spune: “Proba!”. Da… este Ouzo. Mie nu imi place, dar Cameliei ii place si cerem un litru. Omu ne arata ca are sticla de un litru jumatate, noi cerem doar un litru, el intelege ca vrea sa il umplem… Nu ne suparam, dam cei 13 Euro, ne mai da as Gift un paharel sa bem, il pune si cu apa, apa se tulbure… Oare zeii cand s imbarligau cu pamantenii tot asa ceva beau? Imi pare rau ca nu am o sticla de palinka – imi zic – si multumindu-i frumos iesim din acel mic magazin… Mirosul de lemn lustruit si de produse specifice imi aduce aminte de vechile Alimentare de cartier sau de ABC-ul de la sat… Nicaieri insa nu erai intampinat asa nici atunci si nici acum…

A fost o experienta interesanta. Biserica era inchisa, dar si pe afara foarte frumoasa, niste culori atragatoare, nimic cenusiu. Copacii atent taiati creau zone de umbra binecuvantata, iar strazile… frate…nu stiu cum le fac astia. Am cautat gropi si nu le-am gasit. ce le-o fi atat d egreui sa faca macar cateva, sa nu ne simtim atat de nasol cand ne intoarcem acasa. ?!?! A! Lasa ca trecem prin Bulgaria si ne obisnuiesc ei cu gropile…

A doua zi de dimineata am plecat catre Bucuresti. Am uitat cu totii ca este 1 Mai, ghidul a afalat cu surprindere cred ca de 1 Mai putini lucreaza in Grecia – fac o paranteza si va spun ca este o tara foarte rosie ca si coloratura politica, grevele si dreptul muncii fiind la ordinea zilei – si vedem un Salonic inghetat intre timpuri; putinele localuri deschise le gasim doar in Piata Aristotel si pe faleza… tot pe faleza, langa statuia lui Alexandru cel Mare plin de chinezi.

Ceea ce m-a frapat la acest oras nu este nici faptul ca este crescut in jurul Golfului, nici ca este in trepte si lasa marea sa se vada aproape din orice unghi… Istoria a maturat de multe ori acest oras de pe fata Pamantului… incendii, cotropiri, razboaie… toate acestea au facut ca orasul sa se recladeasca pe ruinele celui dinainte, si d emulte ori cladiri (in special Temple si Biserici) sa ramana mai jos ca nivel decat cladirile inconjuratoare… Atunci cand ceva se darama/prabuseste in Thessaloniki nu se construieste cu alta fundatie, ci se folosesc vechile fundatii, si ajungem la situatii ca cea din poza. Dar asta este poate si specificul sau. Tot ici grecii s-au apucat s ainvesteasca peste 750000 Eur pentru a realiza, dupa planuri si conform urmelor arheologice, vechea Agora Romana. Un proiect ambitios si care va aduce si mai multi turisti. Pe langa acesta in Thessalonki merita sa vizitati Biserica Sf Dumitru, o impresionananta citadela crestina, Piata Aristotel, Turnul Alb, Arcul lui Galerius… iar toate acestea daca aveti doar cateva ore de plimbat in oras. Altfel probabil ca cel mai bine ar fi sa vizitati mai mult si in diferite momente ale zilei ca sa prindeti lumina soarelui cazand diferit la momente ale zilei…

Proiectele de viziting low cost se adreseaza clar celor care nu au banu destui. Dar personal cred ca se adreseaza si celor care mai vor sa revina. Intai sa descopere secretele locurilor, sa stie cand sa se opreasca (si unde) si cand sa treaca mai departe. De unde sa iei o poza si de unde sa cumpoeri doar vederi… Trebuie sa treceti cu vedere non profesionalismul operatorilor si sa va negociati singuri pretul caerei, al mesei, al timpului… Sa studiati inainte si sa stiti exact ce vreti sa vedeti. Sa nu fiti bagati cu turma precum celebra reclama de la teveu: pe dreapta grigorescu, haideti repede, in fata impresionistii dar nu va intereseaza”… sa acceptati colegii de drum desi de multe ori v ganditi ca urangutanii de la Baneasa au un IQ mai mare. Sa va departajati de micile sicane ale drumului in comun si sa ingurgitati cat mai multa informatie care ar putea sa (va) fie utila mai tarziu.

Personal m-am simtit bine, dar sunt foarte dezamagit de modul in care se lucreaza atunci cand platesti putin. Aerul conditionat care afli ca de fapt costa, biletele la manastiri care afli ca nu sunt incluse in curs, lipsa unor povestiri depre locurile unde te afli, macar date generale privind populatia, teritoriul, istorie… Sa intrebati cu ce tip de autocare mergeti, sa cereti sa apara in contract toate datele acestea, nu este admisbil sa mergi cu autocar cu WC defect… Nu mi se pare normal ca la TV desi stiau ca vin romani sa nu gasesti macar un CNN, nu mai spun de TVR international… Nu este corect ca ghidul sa nu aiba un telefon mobil pe care sa fie contactat…multe lucruri nu sunt normale. Insa excursia a fost frumoasa si va recomand sa mergeti acolo decat sa mergeti la marea romaneasca. Sunt un partizan al turismului intern (chiar vara asta fac un tur de Romania), dar macar veti vedea si ce ar trebui sa cereti minim aici in tara la noi. caci avem o tara mult mai bogata si mai frumoasa dpdv bogatii naturale si de peisaj, cel putin ma refer la partea continentala a Greciei, dar nu am facut altceva decat sa defrisam, sa avem moteluri de 3 stele cu o calitate a serviciilor de 1 lalea, nici macar garoafa…

Asta este…poate in scrierile mele mai referire la experienta aceasta, dar cred ca urmeaza si altele… de abia astept sa plec in ROMANIA!

- = THE END = -