Salut all,

M-am intors ca tot mujicul roman in cautare de vacante de ocazie din Grecia. Am fost la Paralia Katerini, statiune denumita Perla Litoralului Elen, eu a numi-o perla turismului sud-est european de mana a treia. Ca este o statiune ce se adreseaza celor ca noi ce nu isi permit scumpeturi sau care cred ca fac o afacere super…sau care doar folosesc statiunea ca punct de pornire catre Olimp , Thessaloniki sau Meteora, este clar inca de la inceput. Vila langa vila intr-un orasel statiune tras in linii drepte, limba vorbita este un amestec de greaco-romano-ruso-bulgara, iar serviciile nu sunt chiar excelente. Dar nu asta este ceea ce conteaza, ci tot ansamblul unei calatorii ce nu as dori sa o repet neaparat. Frumusetea excursiei a rezidat in faptul ca am traversat atatea granite fara vreo problema, si am vazut locuri diferite de cele din Romania cu bani mai putini. Totusi acest lucru ne-a costat 1 Euro de persoana, bani dati ghidului si ramasi la el.

Primul lucru dupa ce ne-am suit in autocar (am plecat dupa o intarziere de 35 de minute) a fost sa aflam ca locurile pe care ne asezasem nu erau ale noastre. Desi nimeni nu ne-a spus inainte de urcare am fost ridicati d pe locurile din fata (mie imi este uneori rau daca este drumul prost si stau in spate) si am fost trimis undeva pe ultimele locuri exact pe roata. Rahat, imi zic, asta este. Vad dupa aceea ca locurile din fata s-au ocupat cu soferul de rezerva – corect – si de alti doi turisti care erau oarecum in legatura cu organizatorii…?? Oricum una din persoane a fost cea care o veti mai intalni mai tarziu si cu alte prostii de fetita razgaiata…

Plecam la drum si pana la iesirea din Bucuresti ghidul vine cu o poveste privind vamesii bulgari care cer nu stiu ce bani… Ni se explica faptul ca se cer cam 10 Euro de autocar, adica 50 de eurocenti de persoana… 2 vame… deci cam 2 Eur de pereche… ii scot sictirit si ii dau ghidului. Ajungem la Giurgiu ascultand Europa FM, trecem destul de repede in Bulgaria si chiar ni se precizeaza ca aici nu au cerut nimic. Parerea mea intima este ca aceasta cerere a “vamesilor” este o legenda care circula si un lucru incert, poate au exista autocare ce au dat repede ceva bani ca sa scape repede… eu nu am vazut diferente… Ajungem la primul popas… o parcare in mijlocul unei paduri de tei, un miros de proaspat ce se intindea catre narile noastre. Foamea ne dadea ghes si aflam cu bucurie ca la turc se primesc si leva, si euro si chiar lei romanesti. Ce inseamna business-ul privat… Nici nu ne mai pasa ca pentru a sedea pe o buda turceasca (Bulgarii inca nu au fost in stare sa inteleaga ca nu se mai afla sub turci de 120 de ani aproape) trebuie sa dai 20 de eurocenti (6000 de lei vechi). Calatorii care nu s-au pregatit de acasa se duc repede sa dea acesti bani. Autocarul era cotat 3 stele si avea semnul de toaleta pe geam, dar cred ca de 8 ani nimeni nu ii mai verificase stelele si serviciile oferite. Oricum era un autocar vechi de peste 8 ani in Romania (inca avea inscriptionate numerele cu 095xxxxxx, numerotatia in Romania s-a modificat in 2002, iar 095 ca range de numerotatie a aparut undeva in 1999). Soferii erau ok dpdv condus si siguranta (pe bune, au fost super), dar la capitolul muzica in autobuz erau varza. Ghinionul nostru a fost ca erau si vreo 6 pustani de liceu care nu prea le aveau cu ganditul, soferii nici ei nu prea aveau idee cu ce se mananca muzica si astfel incat de la acel popas am mers vreo 3 ore numai cu un house club idiot si strident de ne-a durut capul… Aici probabil organizatorii (o firma din bucuresti cu un site foarte sugestiv in ceea ce priveste excursiile in Grecia) nu prea le aveau cu lucrul cu grupurile, cu oamenii. Ghidul cel putin, un baiat foarte simpatic si calm pe nume Marcel in mod sigur nu stia cum si ce trebuie sa faca unui grup eterogen de turisti care merg cate 12 ore stand in scaun. Whatever – ne vom mai intalni si cu el dealungul povestirii noastre.
Urmatorul popas a fost intr-un loc mult mai organizat mai aranjat. Taxa de intrare la WC (tot turcesc, v-am spus mai sus ca Bulgarii tot cam otomani au ramas) tot de 20 de eurocenti dar acum era lasata o farfurie afara. Ceva de genul: cine vrea…da. Romanul nostru tot roman insa si destul de repede s-a infiintat si un barbat care , cica, te ajuta sa iti schimbe banii mari in marunt, el de fapt stand foarte atent si urmarind cine da banu si cine nu. Fiind deja ora 10 mergem sa luam o cafea. Zic un Dobre Utro (nu stiu cum se scrie) si cer un cappucino si o cafea expreso cu lapte. Mi le da si imi cere 2 Euro. Ii spun ca eu nu am euro si am leva. Foarte candida imi spune: 2 Leva atunci (Nota 1 EUR = 1,9 LEVA). Ma sui multumit de primul meu ghiseft antibulgar si cer sa schimbam totusi muzica aceea care efectiv te batea pe creier. Ghidul se uita la mine surprins, dar imediat toti cei din spate au reactionat si au cerut si ei altceva mai omenos… No problem… trecem pe videoclipuri MTV trase pe un DVD… macar are melodie ce ascultam.

Bulgaria este o tara saraca, dar care face totusi eforturi mari sa intre in UE nu numai cu actele. Este o tara in care padurile au ramas paduri, in care drumurile sunt in plina dezvoltare si in care oamenii sunt inca gris. Nu vezi prea multe masini de lux cu numere de BG, mai multe cu numere de MD si RO, trecem de Sofia in pas de melc si ne dam seama ce inseamna un ambuteiaj pe autostrada…26 de km de autostrada facuti in 3 ore aproape, cam greu, unii din coloana se dadeau jos si mergeau mai departe… Oricum o peripetie greu de uitat. Si am plecat si mai departe si oprim la un alt popas la iesirea din munti cu vreo 20 de km inainte de Grecia. ntram intr-un local si cerem si noi un meniu. Citim cu greu ce se afla acolo, o alta mare calitate a bulgarilor este absenta oricarei alte culturi lingvistice in afar de limba bulgara, si reusim sa cerem 4 Kamenitza (un fel de Ursus al lor) si 5 ciorbe de vita. Primim 5 ciorbe de burta (de vita) si 4 Kamenitza. La sfarsit cerem nota si vedem un pret exorbitant. O intreb candid pe chelnerita de ce este asa mare si imi spune ca am luat sticle mari (50cl este mai mare decat 500ml) si ca preturile din Meniu sunt in Euro. Incercari fara succes la mine, ii intind in final 5 leva (in loc de 5 euro cat ceruse ea) si o las spumegand precum Arnold intr-unul din faimoasele lui filme. Dar damn it! – chiar s afiu furat pe fata de o bulgaroaica blonda, de aproximativ 35 de ani, ce nu stie nici macar rusa? Glumesc si eu, dar atunci era sa fac urat. Din pacate colegii nostri de suferinta, alti 3 romani, nu s-au prins cand le-am facut semn ca le pot plati eu in leva si au dat pretul cerut in Euro. Asta este, cat traiesti castigi si pierzi, as vrea macar de acum sa nu o pateasca altii. Ce este de stiut: toate preturile in Bulgaria sunt in leva, daca nu spun ei altfel (sa noteze Euro inca de la raft sau din meniu). O rata mai mare de 1.9 – 1.8 leva la un Euro este o hotie si este bine sa stiti si acest lucru.

Incantat de acest al doilea succes impotriva colegilor cu ceafa lata de la sud de Dunare ne suim din nou in autocar si ajungem in Grecia. Ce te izbeste de la inceput in aceasta tara, saraca pana acum 40 de ani, este grija exacerbata, dar perfect valabila, pentru mediu, pentru verde, pentru energii non conventionale. Toate casele au celule solare pentru incalzitul apei pe timp de zi, iar inca de la inceput te intampina bateriile de centrale eoliene. La un moment dat te crezi in jocul acela de strategie Starcraft sau Red Alert… Casele foarte albe si cu flori in geam, spre diferenta de cenusiul a floral al vecinilor lor, santierele de constructie autostrazi perfect coordonate iar campurile irigate cu foarte multa grija. Fiecare bucatca de teren fertil este cultivata cu ceva, iar imaginea este a unui teren multiclor foarte frumos impartit pe dreptunghiuri verzi de diferite nuante.

In general exista un ceva ce deosebeste Grecia de vecinii ei de mai sus, si in special de Bulgaria. Nu neaparat drumurile sau peisagistica, desi aceasta contribuie si ea la sentimentul acela. Cred ca este un semntiment de liniste, de stabilitate. Parca ceva te face sa fii foarte stabil; Oamenii nu se mai grabesc nicaieri… niciun zeu al dementei nu a coborat jos sa se joace prin tara lor. Toate merg si azi si maine la fel. Bem seara un pahar cu ouzo si stam cu o maslina cu sambure 3 ore…

Pe la ora 10 ajungem in Paralia Katerini. Camerele frumoase, dar modul in care organizatorul a negociat camerele si si-a expus oferta este jalnic. Desi frig (10 grade) aerul conditionat pe caldura putea s afie dat drumul doar contra 4 Euro / noapte. De unde pana unde ghidul a si facut un calcul ca pentru fiecare camera trebuie sa platim 16 Euro, desi stateam doar 3 nopti. In nicio tara din lume nu platesti un servciu decat cat il folosesti; negocierea insa cu ofertantul grec a fost facuta pe genunchi. Mai mult decat atat lipsa apei calde, imposibilitatea inchiderii usilor de la balcon si lipsa becurilor din camere nu se poate justifica prin pretul redus. Grecu se stie… este smecher…dar corect. Un contract bine icheiat cu acesta nu putea genera situatiile in care grup de copii de clasa a 5-a sa stea pe frig si sa nu poata face 2 zile la rand un dus cald. de asemenea lipsa unui telefon prin care sa putem comunica cu ghidul prin sms macar imi da senzatia de amatorism ieftin tipc romanesc. Tot asa ghidul era atesta de Ministerul Turismului, dar cred ca de fapt jucase in reclama aceea cu “pe dreapta grigorescu, in fata impresionistii dar nu cred ca va intereseaza…mai repede mai repede…” Cireasa de pe tort a fost insa din prima seara cand ghidul ne-a tradus ceea ce ii spunea proprietara vilei Simos: Vila este propietatea ei si ne roaga pentru a nu rupe relatiile cu Agentia sa ne comportam civilizat. Probabail ca va mai trece ceva timp pana cand va invata si el ca raspunsul prompt trebuia sa fie: “Daca nu aveti incredere in noi vila aceea cu dulapuri rupte si usi care nu se inchid nu mai intra pe oferta noastra pe viitor”. Dar deh… practica te invata…

Si a venit si a doua zi…