Poate termenul de nebun nu ar fi trebuit folosit aici, dar nici inteleptul nu mi s-a parut potrivit. Persoana prinsa de mine in poza statea linistita pe scaun in 105… Din cand in cand isi ridica ochii din punga plina cu carti si vedea un tanar pe care il aborda… de obicei fetele erau predilectia lui. Nu obraznic… sfatos… le explica de ce este bine sa nu mergi cu buricul gol… de ce este bine sa citesti…ce sa citesti… le arata mereu o carte cu Fantana din Lacrima (teatru)… era ok… putin cam mirositor omu… probabil fost profesor peste care trecusera acesti ani de sacrificiu… Nu se stie… este o povestire de zi cu zi. Merita ascultat, are o tolba intreaga de toate cele…
RSS feed for comments on this post. TrackBack URI
1:25 pm
boooooooring.