Suna telefonul…. trrrrrrr…. tra la la…. Pe vremuri cam toate telefoanele sunau in “la” printr-un tzarait lung. Cand in 1987 am avut un telefon cu taste care avea 10 melodii (10 melodii!!!!) am fost incantat. Intreprinderea de telefoane de atunci (actual RomTelecom) mi l-a ars rapid datorita curentilor necontrolati din retea. Centralele erau pe doua etaje de cladire si nu aveau potential pentru multi abonati. Stateai 20 de ani ca sa primesti numar de telefon in anumite zone, iar publicele erau niste raritati dada vroiai sa mai si functioneze. intalnirile ti le fixai in cel mai bun caz de dimineata, daca nu cu o zi inainte. Plateai inclusiv apelurile locale, iar impulsul era de 3 minute. Atat dura o convorbire normala…pana in 3 minute ar dura si azi daca foamea de bani a operatorilor de telefonie nu ar taxa la minut, primul chiar indivizibil. Romtelecom, fostul monopolist, cumparat de greci pe 3 lei cinzeci inca din anii 90 sub blanda obladuire a ministrului Pantis si a guvernarii cederiste, a tinut acest monopol pana in 2003, iar preturile lui au fost ridicate pana acum 6 luni. Intre timp s-au dezvoltat retele de bloc, retele de cartier, retele de telefonie mobila, retele de telefonie fixa bazate pe propria infrastructura sau pe bucla locala pe care acelasi Romtelecom era obligat sa le-o puna la dispozitie. resurse de numerotatie au primit cu milioanele si sutele de mii cam oricine a cerut tranfosmand orice mic SRL de apartament intr-un posibil operator pe piata de gross a telecomunicatiilor.

revenind la epoca pre-89 putini poate isi mai amintesc de plile care blocau convorbirile unui intreg cartier si cateva saptamani, cartonul se imbiba de apa si cablurile ce trebuiau protejate ramaneau in apa…pana se uscau. Cartierul era intunecat si ajungeai devreme acasa. Cinematografele terminau filmele de 2 ore intr-o ora si jumatate ca sa nu plateasca drepturi de autor filmelor americane care oricum erau furate, ne uitam pentru al cincilea an consecutiv la Gara Pentru Doi, unul din flmele sovietice de referinta. Si acasa nimeni nu stia la cat te intorci, daca ai luat paine, daca stai la vreo coada sau daca vii repede sa iei scaunelul pentru ca la ora 3 sa fii primul la camionul de carne… Temele prin telefon erau mai costistoare decat copiatul la examene cu hads-free.
Prin 87-88 tin minte ca doua proiecte mari tineau capul de afis in telecomul romanesc (a carui inima batea la MTTc – ministerul Transporturilor si Telecomunicatiilor – cladirea aceea mare de vis-a-vis de Gara de Nord): sistemele de paging pentru intreprinderi mari si automatizarea in banda de 450 MHz a caii ferate romane cu un sistem performant cumparat din RDG prin care se putea stii orice tren unde este, cu ce viteza merge, i se puteau da comenzi conductorului…etc-uri din acestea care acum par banalitati, dar atunci erau lucruri super tari. Testele pentru acest ultim proiect se faceau pe tronsonul Bucuresti-Constanta Toate acestea s-au blocat imediat dupa Revolutie cand dupa martie 1990 nu prea am mai putut vorbi de o strategie economica clara. Intre timp in 1992 frecventa (parte din ea) a fost data catre Telefonica pentru a se stabili primul operator de telefonie mobila din Romania … dar despre asta intr-un alt episod…