Eseu scris in 25 noiembrie 2004… Pe cand site-ul Atitudine cu BogdanRa era un vis…
Electorale

M-au inecat in iluziile lor pierdute din start. Nimic concret, doar vise de impartit la oameni saraci care au timp de visare pentru ca au uitat si de foame. Ne permitem sa aruncam cu o multime de cuvinte care costa enorm… sa va spun cat este minutul de publicitate? Cate pachete zilnice cu mancare incapeau in acele minute, cate medicamente compensate sau nu se puteau ridica de la Farmacia din colt cu acei bani… Aruncam cu miliarde de dolari si nu dam cinci lei la batranelul ce este vecin cu noi si nu cerseste, dar ochii ii plang. Oameni buni… televizorul lui este stricat, de unde sa stie ce faceti voi? Dar el se va duce oricum la vot, va vota ce va vedea daca va vedea, se va duce apoi acasa si se va odihni multumit ca a pus stampila pe singurul om care il stia dintre toti fiind generatia lui. Nu stie, nu are televizor, nu citeste ziarele si doar discuta in Poiana lui Iocan de la bloc… Nu stie, nu poate sa stie ca din cauza lui. Sau a celuilalt. Veriga lipsa aici este contactul direct raportat la necesitatile reale.

Corect se spune ca in loc sa dai un blid de mancare acum mai bine ma inveti sa fac mancare si imi dai de munca pentru a putea sa imi fac mancare. Dar ce mai poti da unui om caruia i-ai luat totul, inclusiv viata? I-ai luat sentimentele, dragostea, dorintele. Inclusiv dorinta de moarte.

M-au inecat, spuneam la inceput, in o multime de cuvinte goale. Mai rau decat copiii de la scoala politicienii se afiseaza aratandu-se cu degetul si scuipandu-se care mai de care mai abitir. Nimeni nu imi arata clar cum crede de cuviinta ca va face pe viitor. Toti stiu ce trebuie (si eu stiu, daca chiar tineti neaparat sa o spun), dar nimeni care este drumul cel mai scurt. Sa nu mai stam inca patru ani pana ne raliem la valorile starii de bine. As vrea acum sa fac asta. Sa uit de rau si sa traiesc bine.

Ne plac fandositii. Ne plac hainele scumpe si palatele ce se ridica precum ciupercile… ne plac aceste lucruri pentru ca visam intr-un stil pur telenovelestic la faptul ca vreodata vom gasi prin gunoaie o broasca raioasa ce pupata de noi se va ridica intr-o fiinta superba ce ne va indeplini trei dorinte. Pana la broasca raioasa insa ne uitam la teveu unde niste “vedete” se stramba intr-om maniera electorala perena… Ne mai miram ca politicienii se stramba ca niste saltimbanci? Ne dau show-uri gratuite pline de cate 400 de Sali de sport sau povestiri pescaresti de pe pescadoare aflate prin alte tari vandute, pierdute, date la fier vechi… Deh… asta este. Pe mine m-au inecat.

Nu va spun cu cine o sa votez sau am votat. Problema ramane. 80% din voturi ar putea sa fie date si prin SMS ca la emisiunile distractive. S-ar scoate bani buni si la buget. Mai iese de cate un Jeep de ultima ora si escorta permanenta ci benzina pe 4 ani de zile, oferta speciala la Care-Fura Cu-Ora. Pe bune… Numai pentru faptul ca nu v-ati gandit la asta nu va voi vota. Uite asa. Raman un frustrat cu atitudine, e bine?

Bucuresti, 25 Noiembrie 2004