Plecam de acasa de dimineata. Haina mult prea groasa luata de acasa se va dovedi prea grea pentru orele urmatoare, dar o port cu stoicism. Aparatul foto atarnat de gat si grupul nostru de 7 persoane pleaca usor catre Casa Batllo. Este ora 10 si orasul se trezeste cu greu pentru turisti… Este luni, urmeaza dupa un week-end cu vreme frumoasa, iar Expozitia de Telecomunicatii Mobile (orientata mai mult catre GSM, de parca toata lumea comunica numai GSM, alte standarde nu exista, politica europeana …bla bla) si-a deschis portile de aproximativ o ora.

Pe Bdul Ramblas inca se poate circula lejer… ne oprim la toate chioscurile deschise, ne cumparam o harta a Barcelonei… Multe chioscuri sunt/vor fi pline cu pasari si mici animale de vanzare. Bulevardul are un design interesant… doua trotuare foarte mici pe margini (latime cred de 2 m), cate un fir de circulatie, iar pe centru un super larga trotuar de aproximativ 10-13 metri. Casele vechi de la finele secolului 19 se intrepatrund cu cele mai recente de la jumatatea secolului trecut. Ne-am indreptat catre Piata Catalania (Catalunya Pl), loc in care ne-am oprit si aseara cand am venit de la aeroport. Piata este dominata de un magazin imens intr-o arhitectura bizara si moderna (nu le am cu stilurile culturale, asa ca nu pot da multe detalii aici) numit Il Corte Ingles (Curtea Engleza, dupa unii, am auzit si versiunea Cortului Englez, hihihi, bine ca nu este macar ca melodia cu Kin Lee. In mijloc, dupa statiile de autobuz, o imensa fantana arteziana. daca am merge spre stanga am ajunge la Universitate (despre care vom povesti cu alta ocazie), dar acum depasim porumbeii si o luam de-a lungul Passeig del Gracia . Celebra prin lanturile de magazine ce le intalnesti de-a lungul celor 5 km, calea del Gracia este faimoasa si prin faptul ca aici gasim doua dintre cele mai cunoscute creatii ale arhitectului Gaudi: Casa Batllo si La Pedrera (sau Casa Mila). Prima se distinge de cum treci pe langa ea… Ferestrele arcuite in mod ciudat, amintind de animale de mult disparute, sunt torsionate in jurul ideii de marin… Parca piatra si metalul prind viata si se invart in forme ciudate parca intr-un dans al ideilor. Personal recunosc ca oricate opere am vazut facute de Gaudi nu cred ca am perceput exact ce a vrut sa faca. Mi-ar fi placut sa stiu exact ce a urmarit. Norocul acestui mare vizionar a fost ca inca din timpul vietii au existat destui oameni potenti ai vremii care sa ii acorde incredere (si cand vorbesc de incredere ma refer la bani, la finanate, la cash, la bishtari… cum vreti sa le spuneti). Casa a fost ridicata in perioada 1875-1877, dar urmare a refacerii urbei si zonei noul proprietar a hotarat sa nu o darame, dar sa o refaca, lasand mana libera lui Antonio Gaudi. de altfel Casa Batllo face parte dintr-o zona in care diferentele de stiluri intre case creaza impresia unui razboi al arhitectilor: Casa Leo Morera la nr 35, casa Mulleras la 37, Casa Delfina Bonet la 39, Casa Amatler la 41si Casa Batllo la 43, chiar pe colt fiind casa Emilia Adria.

Casa Batllo a fost construita inainte de redesign de catre Lluis Sala sanchez, iar ulterior (din 1900) a apartinut lui Josep Batllo Casanovas care l-a angajat pe Gaudi sa construiasca ceva nou pe teren. Ulterior in 1904 a hotarat ca resedinta sa aiba parte doar de redesign, iar in 1907 a fost gata. primele doua nivele aveau ca destinatie resedinta proprietarului, urmatoarele nivele fiind folosite pentru a fi inchiriate. Acum pentru 16 Euro de persoana se pot vizita primele doua nivele si terasa; ai posibilitatea in acesti bani sa ai un ghid electronic cu tine si in functie de locatia unde te afli sa asculti explicatii in una din limbile internationale.

Ceea ce m-a surprins a fost modul in care gaudi a implementat viziunea sa despre lumina si circulatia aerului in interior. Lasand la o parte arcurile si dansul formelor de care aminteam chiar si la inceput Gaudi a creat o casa revolutionara prin aspectele sale practice… Daca pana la inceputul sec XX casele din zona aveau un excedent d eumiditate bolnavicioasa si de lipsa de lumina, Casa Batllo exceleaza prin rafinamentul noilor tehnolgii in sprijinul celor care locuiau in ea. Lumina se revarsa printr-o curte interioara/casa a scarilor pana la nivelele de jos, iar fiecare usa este dotata cu un sistem ce permite o ventilatie permanenta a celor mai ascunse camere. Sticla colorata permite de asemenea schimbarea modului in care ochiul percepe lumina in functie de unghiul sub care aceasta cade pe suprafetele lucitoare. Aceeasi grija pentru multicolor o vom regasi si pe terasa acoperisului si in curtea din spate unde vom observa desene multicolore precum in jucariile acelea de cand eram copii, caleidiscoape. De asemenea stilul multicolor il vom regasi si pe Sagrada Familia…dar asta intr-un episod viitor (va mai amintiti Teleenciclopedia?).

In drumul nostru catre sus trecem pe langa apartamente in continuare inchiriate si care nu pot fi vizitate. Trag cu ochiul pe ferestre si vad fiecare etaj altfel compus, plin de originialitate si stil. Geamul valurit si faianta alb-albastra iti da senzatia de apa si vine in completarea arhitecturii. Trecem prin spalatorie/uscatorie, un spatiu in care pentru prima oara s-a introdus ventilatia naturala prin sistemul de fante indreptate in jos, astfel incat sa nu permita intrarea ploii. Pe acoperis solzii unui animal preistoric si doua turnuri multicolore, o terasa insorita… Lumina te imbratiseaza cald, calci cu atentie printre elevii si studentii de la Arte care au ca tema studierea formelor arhitecturii lui Gaudi, te lovesti, zambesti si iti ceri scuze fata de alti turisti care si ei fotografiaza minunea . Intr-o camera mica o sfera de apa creaza forme ciudate pe pereti. Esti incantat si crezi ca ai vazut totul… Cobori, cu liftul sau pe scari, si revezi toate camerele prin care ai fost. Te dor picioarele; esti de 3 ore aici si ti se pare ca ai facut totul pe fuga. Mai intri o data in curtea din spate unde acum remarci si gardul de fier forjat.

Iesi si din nou la drum… Mai sunt multe de vizitat. Ce este de retinut este ca in multe locuri ai voie sa fotografiezi, fara blitz si fara trepied, insa… Asta iti va permite sa faci niste poze bunicele, dar va depinde foarte mult de mana ta. Intr-un singur loc nu am avut voie sa fotografiem, de fapt in doua: Muzeul Pre-columbian si Muzeul Picasso. In ambele locuri poti intra insa cu aparatul foto avand obiectivul acoperit.

Pe acelasi bulevard, la nici o statie distanta de mers pe jos gasim La Pedrera, o alta casa rezultata din geniul nebun al lui Gaudi. Numele ii este dat de asemanarea sa cu o cariera de piatra. Situata pe un colt, la intretaierea Career Provenca cu Passeig del Gracia (la nr 92) aceasta ii urmeaza si ca varsta si stilistic casei Batllo. Interiorul neregulat al camererlor a facut ca aceasta sa fie greu de inchiriat datorita imposibilitatii gasirii unor forme de mobila care sa poata fi lucrate. In Casa Mila, cum i se mai spune, nu am mai intrat. Timpul si banii, precum si unele recenzii de pe net, ne-au indreptat pasii si catre alte locatii, dar pun aici cateva poze. Poate voi o sa vreti sa o vizitati si imi veti scrie cum vi s-a parut.

Mai urmeaza…