Au innebunit vremurile… Suntem atat de solitari, nu ne mai uitam nici in stanga nici in dreapta, dam din cap in ritm de muzica si de ritmuri izvorate din casti, suntem singuri intr-un tramvai, intr-o masina, pe o strada ciudata sau larga, nu conteaza… in metrou punem tare muzica la casti , suntem nesimtiti, o dam cat se poate de tare astfel incat sa nu mai stai linistit cu gandurile tale…
Pustii asculta la Ai-poduri, Ai Foane sau Empetrei pleiere, la tot felul de chestii micutze, ne stricam urechile si stricam si linistea celor din jur. Ne tinem de mana dar tot separati mergem, rock, house sau manele – nu conteaza –
Generatia de aur a Lithiu-Ionului (chiar, se serbeaza de Sf Ion?)… copii de fitze desi acasa parintii nu au ce manca… ne tragem de sireturi si cumparam telefoane ElGi, Sam-Sung sau Nochia cu dinte-albastru si, mai ales, foto si muzica… Sute de lei aruncate pe fereastra…
Lunile trecute am vazut o super fitoasa studenta de la Romana Americana scotand tacticos un telefon super sme (cred ca un LG din ala care seamana cu Iphoneul????) si cu o cutie in care avea 4 sau coinci cartele: una verde (aproape de viata), una rosie / visinie cu semnuletzu ala mic cu coditza, una portocaliu cu negru si inca una verde cu alb (asta era de la defunctu connex, o fi fost abo din ala cu cent sau naiba mai stie)
…
PS: Inchei aici…mi-au disparut niste comenzi HTML… unde or fi butoanele mele?
Nici un comentariu inca.
RSS feed for comments on this post.