Nu poti stii niciodata daca usa deschisa si inchisa apoi in spate reprezinta un motiv sa zambesti sau nu. Pentru mine despartirile sunt dureroase si asa mi-am dat seama cat de tare am mintit atunci cand, intrebat fiind de posibilitatea de a pleca de la vechea mea firma la alta, am zis ca imi va fi usor. Ash… este destul de extrem de greu si, indiferent decat de faina si creativa pare noua activitate tot am un gust amar fata de faptul ca am plecat de langa colegii mei.

Din pacate pasul trebuia sa il fac. Dupa aproape 7 ani de lucru intr-un domeniu destul de frumos si banos tratamentul de secretara era destul de pregnant in activitatea mea. Sunt obisnuit cu lucrul greu, dar a sta dupa program sau sambata doar pentru ca ceilalati stau mi s-a parut o motivatie stupida si aroganta in acelasi timp. Lumea se obisnuia cu Bogdan face si astfel mereu exista un omuletz care rezolva probleme. Nu spun ca nu rezolvau si altii… Este corect. Diferenta intre mine si o parte din altii era ca tuturor li se parea ca eu stau si nu fac nimic. Nu contau usi deschis, nu contau contacte… Ma rog… Poate ca acum sunt pornit, dar dezamagirea cea mai mare a fost la alt nivel.

Mi-a fost greu sa continui o decizie luata atunci cand au venit cu o contraoferta… O contraoferta frumoasa si pe care o asteptam de 2 ani. Dar desi undeva la soare zaceau masini fara sofer mie mi se spunea sa merg cu taxi-ul, pe banii mei si apoi sa decontez…. Oricum din buzunarele mele curgeau dolarii si euro probabil si ma puteam rupe de acei bani. Nu mai pun ca pierdeam zilnic bani in felul acesta pentru ca, nu? – soferului ii lasi macar banii la urmatoarea suma… 50 de bani azi, 1 leu maine… Am calculat ca in sapte ani cred ca am sponsorizat numai din mersul cu taxiul sau cu RATB-ul firma cu peste 1000 de euro. Mai mult decat atat am zis sa imi pastrez telefonul, dar oamenii cand crezi ca m-au facut s aplatesc? din prima clipa, desi eu pe 30 aprilie inca eram angajat al firmei…

Intrebare suplimentara: de cate minute pe luna are nevoie ca necesar de serviciu un inginer de proiectare? 200, 300, 500? Dar o persoana care trebuie sa tina legatura cu autoritatile in interes de serviciu? 300, 500? Ei bine, nu, ati gresit… Cei care nu aveau nevoie aveau 600 minute nationale, eu aveam doar 200… De 200 de minute… ei 600… Cool nu?

Cand am dat sa plec dintr-o data toate deveneau posibile. Problema pusa de mine fata de mine a fost pana la urma: de ce tocmai atunci? de ce doar atunci? Nimeni nu a stiut sa imi mai raspunda, ba, mai mult, nimeni nici nu a mai fost interesat sa ma asculte… Nu banii, nu beneficiile fac viata intr-o companie placuta. Nu deveneam decat un simplu santajist pentru ca primeam tot, sau aproape tot, doar printr-o amenintare. Si as fi fost la fel ca altii care au abordat alte cai pentru a ajunge la un sistem de remuneratie si beneficii fara a avea pregatirea sau fara a obtine acestea prin niste scheme romanesti.

Ma rog… viata acolo a fost placuta si chiar sunt constient de faptul ca am pus umarul, poate mai putin ca unii dintre colegii mei, la introducerea de noi tehnologii pe piata; am constituit pentru cateva firme mari o buturuga mica ce uneori le-a determinat zdruncinarea principiilor de marketing oligopolist, am petrecut momente de extaz si de emotii. Nu are cum sa iti fie dor de oameni, de ceea ce faceai, de expunerea pe care o valorificari prin luari de pozitie. In rest… privesc optimist in viitor si, foarte probabil, ma voi duce catre Telecom again. Sunt implicat in departamant de telecom, aici am multe de invatat si voi invata. Am cativa ani de petrecut aici si cred ca la final, cand voi trage linie, stiind si de copilul care este pe drumul de venire, stiind si de casa care vreau sa o fac, privind mai departe… am facut ceva din dorinta de experienta…