Cand am venit prima oara in noul meu birou dupa ce am parasit colegii mei de la Zapp primul lucru care m-a “luminat” de pe perete  a fost o poza cu un tip foarte zambaret, cu un ditamai trabucul si care imi povestea clar cum ca  Hombre que trabaja pierde tiempo precioso si imediat mai jos “semnatura”: Proverbio Cubano. Traducerea, daca este nevoie sa o fac, neffind vorbitor sau cunoscator de spaniolo-portughezo-latino etc este simplu: Omul care munceste pierde timp pretios. Nu m-as mai fi gandit la acest proverb daca nu dadeam oarecum intamplator (spun oarecum pentru ca este unul din blogurile mele ce le citesc saptamanal) peste articolul de la nedeia.blogspot.com. Tanara doamna (Casa de Piatra), care la viata ei a cochetat cu exprimarea artistica atat in muzica cat si in grafica si, mai nou, fotografie, se plangea de ceea ce spuneam si eu acum ceva vrem: nu mai avem timp de noi… Ii adresez prezentul proverb si ma opresc acum un pic asupra consideratiilor ce le vroiam a le face…

Suntem prea grabiti pentru a merge la job. Romania post revolutionara, post decembrista, post 89, in oricare mod ati vrea sa ii spunem tot ea este, a trecut printr-o perioada de regres economic provocand foamea de bani. Nu suntem inca la un nivel acceptabil al vietii de zi cu zi… Sunt de acord. Dar pe de alta parte cred ca vrem prea multe prea repede. Sunt oameni care, intr-adevar, alearga mult pentru ca inca acasa nu au decat o paine pe masa. Dar daca ai de toate, de ce sa mai alergi in detrimentul utilizarii acelor bunuri? Cred ca pentru unii este doar foame de bani… dar pentru altii, asa ca nedeia, ca mine si ca multi altii, nu exista o cale de mijloc, sau este foarte greu de gasit. Renuntarea la un salariu cat de cat mare inseamna de multe ori imposibilitate agasirii unuia cu 25-30% doar mai mic, risti sa gasesti doar cu 60-70% mai mic, ceea ce deja ar duce la imposibilitatea unui trai decent. Una este sa ai un 4000 de lei pe luna si sa cobori la 2700, dar cum sa cobori la 1000-1500??? In general nimeni nu ar putea decat constrans de alti factori. Companiile multinationale stiu acest lucru si trag cat pot mai ales de tinerii care au o forta de munca crescuta si experienta de viata limitata, care nu reusesc sa spuna un NU hotarat. Mai mult decat atat este exploatata dorinta lor de perfectionare continuu, de a ajuta pe ceilalati in detrimentul vietii lor personale si observam ca la un moment dat gasim o gramada de oameni tineri care au o viata mult mai faina decat au indraznit s aviseze parintii lor, dar cu o emancipare sufleteasca ridicola, negativa… Si ne mai miram acum 1 an cand o copila de la o firma mare de audit (inlocuiti mare cu exploatatoare) a murit la 31 de ani de neodihna si prea multa munca. Si pentru ce? Pentru 1-2 mii de euro in plus… S-a bucurat de ei? A avut cand sa se bucure cu adevarat de ei? raspunsul nu il stie decat ea. Dar dupa parerea mea doarcei care cu adevarat creeaza pot muri asa de tineri, lasand in urma cate ceva cu adevarat important. restu? Traiti-va viata, nu lasati viata sa traiasca din voi…

De cand lucrez nu am mai compus nicio melodie. Lucrez greu si pe partea de vidoe, de fotografiat nici nu m-am mai apucat. Iar in blog scriu cand si cand, desi cu adevarat as vrea sa scriu ceva carti…nu banale articole pe web despre cat de nesimtiti sunt unii sau cat de greu le este altora.

Toate panzele sus… voi unde mergeti in vacanta?

Bogdan