M-am trezit de dimineata. Am deschis fereastra larg si ma izbeste suavul miros de ud… a plouat peste noapte, imi spun. ma uit pe strazi si sunt uscate. O alta zi de caldura daca deja s-a evaporat totul. Pamantul reavan imi spune insa altceva… femeia de servici a udat de dimineata gradina si a afcut curat in fata blocului.

Ma asez la masa si aprind televizorul. Stirile curg incet, alene… se refera la soare, la vreme, la ceva concursuri si sport. Sunt si cateva despre spectacole. Niciun accident, nicio patanie nenorocita. Rusia isi cere scuze pentru deranjul din georgia si trimite deja bani si ajutoare materiale, SUA se retrag din Irak pentru ca si-au dat seama ca sunt idioti si au si ei petrol undeva in adancuri… O zi frumoasa de vara. Ajung la garaj si gasesc un biletel: Va rog sa ma scuzati daca v-am blocat, aseara m-am grabit si am lasat masina aiurea; sper ca nu v-am creat niciun disconfort si semneaza, lasand si un numar de telefon. Scot masina din garaj si o iau alene spre Iuliu Maniu. Iarasi aglomeratie, dar o pustoaica intr-un X5 imi face semn sa intru pe bulevard. Ii multumesc si continui drumul. Iau stanga spre Crangasi… merg toti frumos si coloana curge lin. Dintr-o masina de alaturi se aud niste acorduri simfonice… din altu ceva rock vechi. Un tip incepe sa asculte manele destul de tare… Se uita rusinat in jur, da mai incet si imi spune: Scuze, stiti copilul mai lasa cate o caseta de asta prin casetofon; sper ca nu v-am deranjat. ii zambesc intelegator si ii spun: stiu sum este…nicio problema.. Tuciuriul imi zambeste si pleaca mai departe pentru ca s-a facut verde…

Ajung la birou. Incerc sa gasesc un loc de parcare. Deobicei este o parcare a unui bloc care dimineata se goleste.  Intru si un Passat t0ocmai iese din ea. Soferul deschide geamul: vedeti ca am lasat liber locul de sub pom. O sa fie umbra cand plecati. Eu vin la 6, o sa va rog sa nu o parcati acolo daca stati mai mult. Ii multumesc zambind amabil. Deja ma simt prezidential post-decembrist cu zambetu asa legat de mine… Ma asez frumos. Acum e soare, dar intr-adevar mai tarziu vine umbra. Cielo se va simti mai bine dupa amiaza…

Intru in cladirea unde-mi desfasor zilnic activitatea, undeva pe o strada langa Obor. De dimineata cei care au tarabe in strada isi matura in fata si fac curat cu furtunul… O pancarta alaturata spune ca isi cer scuze pentru disconfortul creat, dar stau cu marfa pt trotuar pentru a avea preturi mai mici la produse. In cladire stam cu totii la lift si asteptam… Ne salutam cu totii si ne zambim. La fiecare oprire oamenii coboara si ureaza celorlalti o zi bun. Ies si eu la etajul 3 si ma asez la birou. Imi incep ziua de lucru scriind la blog.

Pe bune…asta nu o mai cred! Pot sa cred toate fanteziile d emai sus, dar faptul ca scriu la blog de dimneata NU POT SA CRED. Mai ales ca stiu ca l-am scris de miercuri seara