A face ce trebuie este aiurea… Nu mereu, dar candva nu vei mai vrea sa faci ce trebuie, ci ceea ce vrei, ce simti… Mereu sa fii pe primul loc ca asa s-au obisnuit ceilalalti… dar ce-o fi daca mai stai si repetent un an? Ei, nici chiar asa, glumeam… Si a simti, a trai inseamna ceva… Si a iubi nebuneste lcruri interzise…prajituri in vitrina…sticle de bere lasate goale de cei dinainte… un fum de iarba care te face sa cazi in jocul senzual al dragostei expuse dezaprobarii publice… Si desenul aiuristic, si fotografia nud cazuta in noroi, si filmul de amuzament … toate sunt moduri de a te rupe de reguli…

regulile sunt bune… extrem d ebune, dar nu pentru dezvoltarea interioara. regulile ne corup… vom reusi s ainterzicem fara sa stim de ce, sa ne interzicem accesul la trairi neasteptate… buze fierbinti, priviri ludice… muzica ascultata intr-un mod intim sau pur si simplu mersul descult prin iarba cu roua in picioare…

Invata sa asculti bataia aripilor de fluture (asta nu e ideea mea, dar imi place…). Invata sa tremuri, sa strigi, sa zbori (asta nu incerca decat ca metafora ). Nimic nu fa din rautate…dar dintr-un mic egoism de chihlimbar prin care iti rezervi placerea de a avea placere si de a darui placere… Mereu cand facem ceva s ane gandim la ceea ce daramam si la ceea ce construim. Cineva (un ex-sef de la ex-firma) imi spunea ieri: pun in balanta o suparare cu cei 7 ani de lucru impreuna…si logic supararea dispare… Asa si noi, fiecare din noi… sa punem in balanta si, fara a lumina cerul cu artificii, sa stim sa straim… sa ne bucuram de fiecare sentiment al soarelui apune…caci maine va rasari din nou