Acum cateva sute de ani, nu multe, oamenii comunicau prin fum. Aprindea unul fumul pe deal, altul o cetate intreaga (aia era mega stire) si tot asa. Reclamele se inserau in stire (Marele Gingiz-Han a mai cucerit un trib… Maine Gingiz Han vine in orasul tau cu o oferta extraordinara… te lasa sa traiesti inca 5 ani cu pretul unui tribut modic din super productia ta pe anul trecut).

Ma uitam azi la televizor si mai citeam aseara cate un blog, ceva. Azi dimineata am cumparat Jurnalul National cu Necuvintele lui Nichita Stanescu. Si m-am gandit sa scriu pe blog. Cuvintele sunt doar fum ca si acum cateva sute de ani. Nimic nu s-a schimbat. Scripta Manent a ramas o vorba in vant (si fum) de cand tot ceea ce spui poate fi editat mai tarziu. (edit…later). Nimic nu mai este batut in cuie. Nici macar scena de jdemii de euro ai lui madame Ridzi. Da chiar… de cand avem numai nume ciudate in varful celor care ne conduc, chiar si din umbra. Curand nici presedintii nu vor mai fi -escu, ci vor ramane niste von Traenen der People de Roumanie.

Nu ma intelegeti gresit si nu ma considerati anost. Bine..ultima chestie puteti sa o faceti dar, repet, nu ma intelegeti gresit! Nu sunt xenofob sau alte dracii. Dar sunt lucruri pe care eu le consider ca trebuie sa stea in banca lor. Si nu ma refer neaparat la numele oamenilor sau provenienta lor atat timp cat nu ma implica negativ. Dar ce nu inteleg eu uneori este de ce vii sa faci rau la mine cand il poti face la tine. Problema asta cred ca si-au pus-o si irlandezii, si italienii, si americanii.

Americanii se protejeaza cel mai bine de imigranti si totusi sunt cei mai mari importatori de imigranti ilegali. Genial nu? Nu ma luati in seama…maine voi edita blogul si ceea ce am scris aici nu va mai exista.

Revin la fum… la cuvinte…la vorbe. Azi spui una, maine un pic alta. Oricum nu conteaza. ce ma ingrijoreaza este altceva, si aici vroiam sa ajung… Nu am mai citit d emult. Si nu am mai citit nimic atat d epregnanat incat s aimi ramana in minte. de fapt… cred ca am citit doar subtitrari de filme. Pana si pe literatura politica de azi si comercialul din noi s-au razboit lunile trecute cand doua trusturi de presa au scos, aproape simultan, o anumita carte a unui anumit autor. In loc sa discute la masa tratativelor s-au improscat d einjuraturi atat de tare incat cred ca maestrul Calinescu (caci el era autorul) se invartea in mormant, iar daca era in viata le interzicea tuturor sa ii mai tipareasca Enigma Otiliei.

Traim intr-o lume a virtualului, ceea ce nu este rau. Pana la un punct. Acel punct in care incetam sa mai existam real si doar ne confundam in micimea cuvintelor mici, uitand de momentele cu adevarat mari. Uitam apoi de oamenii de langa noi, de cuvintele care le aruncam necontrolat si nu ne mai tinem de ele.

Cam atat… Restu e vanare de vant

__________________________________________
Azi – 1 iulie a lui 2009 – a aparut cartea Nichita Stanescu – Necuvintele.